Istoria Politehnicii Timişoara - episodul 2: Două Cupe şi sute de amintiri

28 nov 2011 1927 afişări Comentează şi tu Special
Istoria Politehnicii Timişoara - episodul 2: Două Cupe şi sute de amintiri Istoria Politehnicii Timişoara - episodul 2: Două Cupe şi sute de amintiri

Ca orice echipă studenţească, boemă, Poli a produs, mai ales între anii 1950 şi 1980, foarte multe surprize, însă bănăţenii au plătit pentru nivelul scăzut al pragmatismului şi absenţa constanţei. Au doar două Cupe cucerite în istorie, însoţite însă de două poveşti remarcabile.

După un sezon în care au făcut cunoştinţă cu Divizia A ('48-49), "studenţii" aveau să producă una dintre primele surprize în campionatul din 1950, primul disputat în sistemul rusesc, primăvară-toamnă. Portarul de atunci al timişorenilor, Petre Curcan, povesteşte despre sfârşitul fulminant al echipei sale: "Cu cinci etape înainte de finalul campionatului, eram la un singur punct de ultimul loc. Ziarele scriau că retrogradarea e inevitabilă pentru noi. Am câştigat toate meciurile, trei în deplasare şi două acasă, şi am terminat campionatul pe locul trei".

CITEŞTE AICI CUM S-A NĂSCUT CEA MAI IUBITĂ ECHIPĂ A TIMIŞOAREI

Ştiinţa (numele purtat între 1950 şi 1966) a obţinut cele cinci victorii în faţa unor adversari mai bine cotaţi: 3-2 cu Dinamo la Bucureşti, 2-1 cu UTA acasă, 1-0 cu CFR Timişoara în deplasare, 2-1 cu Partizanul Bucureşti acasă şi 3-2 la Oradea.

Au urmat o retrogradare şi o revenire imediată în primul eşalon, unde Ştiinţa s-a obişnuit cu mijlocul clasamentului, până spre sfârşitul anilor 50, când timişorenii s-au clasat din nou pe podium (două locuri trei în '56 şi '58).

Şmecherul Ozon le-a furat titlul în '58

Timişorenii au pierdut titlul de campioni într-un mod uluitor în 1958. Înaintea finalei Cupei României, bănăţenii aveau de disputat două restanţe, una la Bucureşti, cu Progresul, şi una la Braşov. Ştiinţa avea cu două puncte mai puţin decât primele clasate, Petrolul şi CCA, astfel că o victorie şi un egal i-ar fi fost de ajuns ca să fie campioană. Primul obstacol, Progresul, avea să fie şi adversarul din Cupa României zece zile mai târziu. S-a încercat o "reciprocitate", însă marele fotbalist Titus Ozon a făcut o cacealma.

Fosta extremă dreapta a Ştiinţei din acei ani, Ilie Gârleanu, povesteşte: "Am luat plasă atunci. Ozon era foarte bun prieten cu Tavi Brânzei, care era şi el din Bucureşti. Ozon i-a spus lui Tavi: «Băi, hai să aranjăm jocul! Voi să ne bateţi şi să câştigaţi titlul, iar Cupa să ne-o daţi nouă». Şi am căzut la pace cu Ozon şi eram foarte liniştiţi. Începe meciul, în minutul 1, Ozon scapă şi dă gol. Trec vreo cinci minute, Oaidă scapă pe extrema dreaptă, iar gol, 2-0. Apoi l-am auzit pe Brânzei cum îi strigă lui Ozon: «Idiotule, escrocule, te distrug!» Aşa că Tavi Brânzei nu a mai jucat stopper, ci a alergat tot meciul după Ozon să-l plesnească. A mai dat un gol Smărăndescu, 3-0, şi după pauză ne-am fost prăbuşit, ne-au mai dat patru şi am pierdut titlul la golaveraj". Ştiinţa a pierdut, aşadar, cu un incredibil 0-7. Şi-a stricat şi golaverajul, astfel că a terminat pe locul trei, chiar dacă a învins apoi cu 1-0 la Braşov şi a încheiat la egalitate de puncte cu Petrolul şi CCA.

Timişorenii s-au răzbunat însă pe Progresul în finala Cupei. Cădariu a înscris unicul gol al meciului, care a adus primul trofeu în vitrina "studenţilor" din Banat. Nu foarte mulţi timişoreni au auzit de antrenorul care a adus prima Cupă la Timişoara, Dincă Schileru. "Dincă Schileru ştia să îşi apropie jucătorii. A perfecţionat stilul de joc al lui Eugen Mladin, antrenorul dinaintea lui. Nu a vrut să schimbe sistemul, ci l-a perfecţionat", spune Ilie Gârleanu.

"Experimentul Ripensia" - eşuat

Inconstanţa şi-a spus însă din nou cuvântul, iar Ştiinţa a retrogradat la un an după ce a câştigat Cupa. A revenit din nou în prima ligă după un singur sezon în "B" şi a mai prins un loc pe podium ('62-'63), urmat însă de o nouă retrogradare. S-a repetat clasica revenire în elită, timişorenii neavând adversari notabili în liga a doua, însă anii 60 s-au dovedit a fi foarte săraci în performanţe pentru clubul alb-violet. "Studenţii" au picat din nou, în 1967, şi au stat şase ani în Divizia B!

"S-au schimbat foarte mulţi antrenori, pe fondul nervozităţii conducerii clubului. Echipa trecuse în acei ani în grija Primăriei. Era un gol valoric şi la nivelul lotului de jucători. În 1969 s-a încercat un fel de fuziune între Poli şi CFR. Cei mai buni jucători de la CFR au fost aduşi la Poli, iar echipa s-a numit Ripensia. A ţinut însă puţin. Ripensia a redevenit Poli în retur. CFR Timişoara, care a rămas cu jucătorii mai slab cotaţi, a produs marea surpriză şi a promovat ea în Divizia A", povesteşte Jackie Ionescu, cel care avea să devină antrenor la Poli în 1972 şi să promoveze cu echipa alb-violetă din primul an. În penultima etapă din acel sezon (1972-1973), Poli obţinea promovarea, după o victorie la Timişoara cu FC Bihor. La acel meci au asistat peste 50.000 de spectatori. "A fost pentru prima dată când s-a umplut stadionul, la zece ani de la construirea lui", spune Jackie Ionescu.

Ritualul "Gara - Rectorat" al celor două Cupe

După revenirea în elită, Poli s-a zbătut doi ani în subsolul clasamentului, însă în 1978 a fost din nou aproape de a deveni campioană. A încheiat sezonul pe locul trei, la trei puncte în urma Stelei şi Argeşului. Timişorenii aveau să mai aştepte doi ani până la cucerirea unui nou trofeu: Cupa României, în 1980.

Iată cum îşi aminteşte finala antrenorul de atunci al lui Poli, Jackie Ionescu: "Sigur că eram consideraţi victime. Steaua avea o echipă foarte bună. Tudorel Stoica a marcat un gol din ofside, lucru care mi s-a confirmat după ce am văzut înregistrarea. Apoi, Marcel Răducanu l-a pocnit pe Manea, nu ştiu nici acum din ce motiv, la o fază în care mingea se afla în altă parte. Noroc că arbitrul a văzut şi l-a eliminat pe Răducanu. Am avut apoi un gol anulat al lui Nedelcu, dar până la urmă a egalat Vişan şi a fost 1-1 la pauză. În a doua repriză, chiar dacă aveam om în plus, ei ne-au dominat. Am intrat în prelungiri şi, la un corner, i-am zis lui Dembrovschi să bată el, chiar dacă nu el bătea de obicei cornere. Din acea fază a venit golul de 2-1 al lui Păltinişanu".

Cele două Cupe ale României, singurele trofee cu care echipa "studenţească" se mândreşte, au fost sărbătorite în acelaşi fel în Timişoara, la 22 de ani distanţă. "În 1980 ne-am întors de la Bucureşti cu trenul, exact cum făcuse şi echipa din '58. La gară am fost aşteptaţi de mii de oameni şi am mers cu alai până la Rectorat. S-a sărbătorit exact ca în urma cuceririi primei Cupe", povesteşte Jackie Ionescu.

Păltinişanu, fundaşul golgheter

Omul care dă numele stadionului din Timişoara, Dan Păltinişanu (foto), era fundaş central, însă este autorul unora dintre cele mai importante goluri din istoria clubului alb-violet. Totul a început în 1980, în semifinala de Cupă, cu Rapid. "Era minutul 89 şi ne conduceau cu 1-0. Atunci am riscat şi l-am pus pe Păltinişanu să joace atacant. A dat gol cu capul în ultimele secunde şi apoi am câştigat la penalty-uri", îşi aminteşte Jackie Ionescu. Păltinişanu a înscris din nou în finala cu Steaua, în prelungiri, după un corner, dar nu s-a oprit aici. Avea să marcheze şi în cupele europene, cu Celtic şi West Ham. Despre aceste jocuri puteţi citi detalii în episoul următor.

Cicliştii i-au încurcat în finala Cupei cu Jiul

Poli a cucerit două Cupe ale României, însă a şi pierdut şase finale disputate în această competiţie. Prima înfrângere din ultimul act a fost cea din 1974 (2-4 cu Jiul, la Bucureşti). "În acelaşi timp cu finala se disputa şi turul României la ciclism, iar ultimul tur al cicliştilor a avut loc pe stadion, în timp ce noi jucam. Una dintre scuzele înfrângerii a fost că fundaşul nostru dreapta, Mioc, s-a uitat să vadă cine câştigă la ciclism şi astfel a trecut Mulţescu pe lângă el şi a dat primul gol", a spus antrenorul lui Poli de atunci, Jackie Ionescu.

Rivalitatea cea mai mare era cu UTA. Ei aveau echipă de primele locuri, câştigau campionate, dar era un adevărat derby, îi mai băteam şi noi
Ilie Gârleanu, fostă extremă Poli Timişoara

Eram duşmanii numărul unu ai lui Dinamo şi Steaua. I-am bătut şi la noi, şi la ei acasă

Petre Curcan, fost portar Poli Timişoara

LOCURILE OCUPATE DE POLI ÎNTRE 1950 şi 1980

Sezon eşalon loc

1950 Divizia A 3
1951 Divizia A 12
1952 Divizia B 1
1953 Divizia A 6
1954 Divizia A 6
1955 Divizia A 4
1956 Divizia A 3
1957-58 Divizia A 3
1958-59 Divizia A 12
1959-60 Divizia B 1
1960-61 Divizia A 10
1961-62 Divizia A 8
1962-63 Divizia A 3
1963-64 Divizia A 13
1964-65 Divizia B 1
1965-66 Divizia A 11
1966-67 Divizia A 14
1967-68 Divizia B 6
1968-69 Divizia B 6
1969-70 Divizia B 4
1970-71 Divizia B 2
1971-72 Divizia B 3
1972-73 Divizia B 1
1973-74 Divizia A 13
1974-75 Divizia A 11
1975-76 Divizia A 5
1976-77 Divizia A 6
1977-78 Divizia A 3
1978-79 Divizia A 11
1979-80 Divizia A 10

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.